Organizațiile din industrie solicită menținerea obiectivelor UE pentru RFNBO din RED III după 2030

O coaliție de 170 de companii care activează în sectorul energetic european s-a adresat oficial președintei Comisiei Europene cu privire la Directiva privind energia din surse regenerabile (RED III). Comunicarea se concentrează asupra dispozițiilor directivei referitoare la combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică (RFNBO). Această voce colectivă a industriei subliniază importanța percepută a menținerii obligațiilor și obiectivelor stabilite pentru acești combustibili dincolo de orizontul actual, 2030.

Părțile interesate din industrie au transmis că o eventuală eliminare a acestor obiective obligatorii, prevăzute în RED III, ar putea avea repercusiuni semnificative asupra pieței. Acestea au sugerat că o astfel de măsură ar putea submina încrederea în politicile existente ale Uniunii Europene în domeniul climei și energiei. Comunicarea a evidențiat că o schimbare de politică ar putea, de asemenea, penaliza entitățile care au investit deja în aceste filiere de energie regenerabilă, riscând să anuleze eforturile depuse în ultimii șase ani.

RED III, în forma sa revizuită actuală, include mecanisme concepute pentru a stimula cererea de hidrogen. Acest lucru se realizează în principal printr-un subobiectiv combinat obligatoriu pentru combustibilii din surse regenerabile. Directiva impune ca un anumit procent din hidrogenul consumat în industrie să provină din surse RFNBO.

Mai exact, directiva prevede că 42% din hidrogenul utilizat în industrie trebuie să provină din RFNBO până în 2030. Acest obiectiv crește ulterior la 60% până în 2035. Aceste procente reprezintă o parte semnificativă a consumului industrial de hidrogen care se preconizează că va trece la surse regenerabile.

Alte cerințe din RED III vizează sectorul transporturilor. Directiva impune ca 1% din energia furnizată sectorului transporturilor să provină din RFNBO până în 2030. Acest obiectiv se aplică unor combustibili precum hidrogenul regenerabil, combustibilii sintetici și amoniacul regenerabil, printre alții.

Gama largă de semnatari ai scrisorii deschise reprezintă diverse segmente ale sectorului energetic european. Aceasta include producători de energie din surse regenerabile, dezvoltatori de tehnologii, dezvoltatori de proiecte de hidrogen, instituții financiare și alte companii energetice. Poziția lor comună reflectă o perspectivă larg împărtășită în industrie asupra stabilității cadrelor de politică pe termen lung.

Principala preocupare exprimată de aceste părți interesate este riscul de perturbare a pieței și de incertitudine în privința investițiilor. Acestea au subliniat că semnalele consecvente de politică sunt esențiale pentru continuarea dezvoltării și extinderii producției și utilizării RFNBO în întreaga UE. O astfel de consecvență este considerată vitală pentru atingerea obiectivelor mai ample de decarbonizare în sectorul energetic.

Implicații pentru politici Cadrul actual RED III stabilește traiectorii clare pentru integrarea RFNBO în mixul energetic european, în special în consumul industrial de hidrogen și în sectorul transporturilor. Obiectivele specificate pentru 2030 și 2035 sunt menite să stimuleze investițiile și dezvoltarea tehnologică în aceste domenii. Apelul industriei evidențiază dorința de continuitate a reglementărilor dincolo de aceste termene inițiale.

Implicarea în acest apel a numeroase companii de-a lungul lanțului valoric al energiei indică o perspectivă unitară a industriei. Acestea susțin că angajamentele stabile de politică pe termen lung sunt necesare pentru a încuraja investițiile și a asigura creșterea susținută a pieței RFNBO. Orice slăbire percepută a acestor angajamente ar putea afecta finanțarea proiectelor și ritmul general al tranziției energetice.

Ce înseamnă acest lucru Pentru comercianții de mărfuri și armatori, stabilitatea obiectivelor RED III privind RFNBO influențează direct deciziile de investiții pe termen lung în combustibili alternativi și infrastructura aferentă. Un angajament ferm față de aceste obiective după 2030 ar semnala o cerere continuă de hidrogen regenerabil, amoniac și combustibili sintetici, influențând formarea prețurilor mărfurilor și strategiile de aprovizionare cu combustibil naval. În schimb, orice incertitudine ar putea conduce la prudență în investiții, afectând disponibilitatea și prețurile acestor opțiuni cu emisii scăzute de carbon și putând încetini traiectoria decarbonizării în transportul maritim și industria grea.