Ghid de tranzacționare a materiilor prime

Tranzacționarea fizică versus tranzacționarea financiară

Tranzacționarea fizică asigură transferul încărcăturilor între contrapărți, în conformitate cu specificațiile contractuale, intervalele de livrare și perioadele de stabilire a prețului. Tranzacționarea financiară transferă riscul de preț prin contracte futures, swapuri și opțiuni. Majoritatea caselor de tranzacționare desfășoară ambele activități: portofoliul fizic creează expunerea, iar portofoliul de instrumente financiare o modelează.

Elementele fundamentale ale contractelor

• Incoterms — FOB, CIF, CFR și DES stabilesc repartizarea costurilor și a riscurilor, precum și transferul dreptului de proprietate.
• Clauze de calitate — specificații, toleranțe și regimul de inspecție.
• Perioada de stabilire a prețului — intervalul de evaluare și reperul utilizat pentru fixarea prețului.
• Laycan — intervalul în care nava trebuie să se prezinte pentru încărcare.
• Contrastalii — compensații pentru întârzierile care depășesc timpul de stalii convenit.

Repere de preț

Tranzacțiile fizice sunt de regulă evaluate pe baza unui preț de referință rezultat din evaluări, la care se adaugă sau din care se scade un diferențial: Brent și WTI pentru țiței, evaluări publicate ale prețurilor încărcăturilor pentru produse rafinate și păcură, prețuri de decontare bursieră pentru metale și produse agricole. Diferențialele, nu prețul absolut, sunt cele din care departamentele de tranzacționare fizică obțin câștiguri sau înregistrează pierderi.

Acoperirea riscurilor

Riscul aferent unei poziții fizice este, în mod normal, acoperit prin instrumentul lichid cel mai apropiat, rămânând un risc de bază între sortimentul sau locația tranzacționată și instrumentul de acoperire. Gestionarea acestei baze — sortiment, calendar și locație — reprezintă disciplina centrală a administrării unui portofoliu de materii prime.

Navlu

Navlul transformă un diferențial de preț între locații într-o oportunitate de arbitraj care poate fi executată. Disponibilitatea navelor, costul combustibilului naval, constrângerile legate de canale și porturi și expunerea la contrastalii determină împreună dacă un arbitraj aparent este real.

Finanțarea comerțului

Încărcăturile sunt finanțate. Acreditivele documentare, facilitățile de credit bazate pe active eligibile, structurile de plată în avans și finanțarea stocurilor determină volumul pe care îl poate susține un departament de tranzacționare. Capacitatea de creditare este o constrângere asupra strategiei de tranzacționare, nu un detaliu administrativ.

Risc și conformitate

Riscurile de piață, de credit, operaționale și cele legate de sancțiuni sunt gestionate continuu. Verificarea contrapărților, verificările privind navele și structurile de proprietate și respectarea regimurilor de sancțiuni sunt acum esențiale pentru executarea tranzacțiilor fizice pe piețele energiei și păcurii.